duminică, 19 octombrie 2014

Despre neîncredere. Extras



T: Eşti tot timpul în gardă...ca şi cum mereu, cineva te poate ataca.
P: Te iei de mine acum?
T: De ce aş face asta?
P: Pentru că eşti un om rău, al răului. Te urăsc!
T: Ce crezi că aş vrea să-ţi fac?
P: Să mă distrugi într-una, pentru eternitate. Să mă chinui veşnic.
T: Eu nu doresc asta. Vreau să te cunosc, să te ajut.
P: Aşa spui tu. Dar minţi. Toţi sunteţi la fel. Răi.
T: Îţi este teamă. Nu ai fost mereu aşa. Îţi aminteşti de tine când simţeai iubire şi încredere?
P: Prostii...
T: Crezi că te-ai înrăit, dar nu-i aşa. Ti-e teamă de bunătatea ta, de faptul că ţi-ar aduce vulnerabilitate din nou.
P: Exact, vezi că ştii? Când sunt bun, sunt prea bun şi ajung să sufăr.
T: Prea bun?
P: Da, dau totul din mine, până la ultima picătură.
T: Asta nu înseamnă să fii prea bun, înseamnă autosacrificiu.
P: Adică iubire.
T: Nu, iubirea nu e autosacrificiu, ci dăruire responsabilă şi conştientă.
P: Vorbeşti numai prostii. Ce ştii tu? Vindecă-mă dacă poţi!
T: Pot, dacă crezi în mine cu discernământ propriu.
P: N-am aşa ceva. Ori cred, ori nu cred.
T: Ştiu că simţi furie. Şi mai ştiu că în spatele furiei tale există o frică şi o durere imense. Tu crezi că dacă mă provoci suficient de mult, îţi voi face rău în cele din urmă. Ţi-am spus şi îţi repet, nu sunt aici pentru a te răni, oricât de mult te-ai strădui.
P: Bine, te cred. Am baut ceva înainte să vin şi mă simt într-o dispoziţe tolerantă acum.
T: Ăsta e efectul alcoolului asupra ta?
P: Da, mă face mai tolerant. Aşa pot să te suport.
T: Înseamnă că vrei să o faci.
P: Cum spui tu.
T: Nu ai nevoie de alcool pentru asta.
P: Ba da. Atfel te urăsc şi te atac.
T: Nu, nu poţi. Tot pe tine te ataci.
P: Şi dacă te distrug?
T: Tot pe tine te distrugi, sau încerci să o faci. Nu ai puterea de a-mi face rău. Tu vrei să-ţi faci rău prin mine.
P: Şi vrei să o faci, te rog?
T: Nu sunt aici pentru asta.
P: Dar aşa aş simţi şi eu ceva...
T: Te pot iubi altfel.
P: Nu există altfel, nu cunosc altfel.
T: Ba da, ştii şi poţi. Atunci când nu eşti atent, tu însuţi iubeşti altfel. Sunt oameni care se simt iubiţi de tine.
P: Nu-i cunosc.
T: Alegi să nu-i vezi.
P: Nu înţelegi că nu există?
T: Nu înţelegi că dacă le negi existenţa, nu înseamnă că nu există?
P: Nu înţelegi că pe drumul tău mă aşteaptă moartea cea mai cumplită?
T: Înţeleg că aceasta este experienţa ta, trăită odată de tine, în acest fel. Lumea ta nu este lumea întreagă. Tu nu-ţi doreşti cu adevărat să fii în această lume limitată.
P: Nu am de ales.
T: Ai ales deja odată. Ce-ar fi acum să alegi altfel?
P: Nu vreau asta. Imi place aici.
T: Dacă ţi-ar place aici, nu ai vorbi cu mine acum.
P: Va fi rău...
T: Vor fi alte alegeri, alte drumuri, alte trăiri, alte experienţe. Te vei regăsi pe tine, cel uitat şi care te aşteaptă să continuaţi împreună.
P: Ce să continuăm împreună? Acelaşi coşmar?
T: Uită-te cu atenţie înăuntru...Acelaşi vis, acelaşi surâs, aceeaşi bucurie de a fi liber să alegi fericirea în această lume.
P: Înseamnă că răul există?
T: Doar dacă alegi să îl vezi astfel.
P: Păi cum altfel aş putea să-l văd?
T: Chiar aşa! Cum altfel?
P: Ei, asta-i! Că doar n-o să mă apuc acuma să văd răul ca pe ceva bun!
T: Dar ca pe ceva mare, grandios şi copleşitor?
P: Nu, nu chiar... ca pe ceva care-mi place, ca pe un vechi amic pe care-l detest dar n-am altul.
T: :))))
P: Ti se pare amuzant?
T: Da...Se pare că nici tu nu crezi în realitatea asta. Şi nici în ceea ce poate să facă de fapt. Asta e bine...Ai făcut deja câţiva paşi fără să îţi propui asta.
P:....
T:....
T: Ştii că deja se întâmplă?
P:....
T: Viaţa din tine găseşte o cale. Mereu o face. E aliatul tău liniştit şi tăcut. Te aşteaptă cu răbdare şi încredere...vor fi şi alţi paşi.

marți, 22 iulie 2014

Pisica

Pisica...
Spune ce doreşti despre ea, dacă niciodata nu ai avut privilegiul de a avea una. Sau spune adevărul despre această fiinţă, dacă te-ai intersectat vreodata cu traiectoria existenţei ei. Este înşelătoare şi parşivă? Nu. Departe de ea aşa ceva. Nu ştie ce înseamnă aceste lucruri importante pentru tine.Este iubitoare şi calină? Din nou, nu. Este, pur şi simplu.
Toate la un loc, la fel ca tine.
Din acest motiv,  nu îţi place sau o ocoleşti, sau şi mai rău, o huleşti.
Ce ştii tu despre această viaţă care te priveşte cu ochi deplini? Ce altceva decât prejudecăţi de şotron transmise prin învăţături relaxante şi autosuficiente? Priveşte în tine, înţelege şi acceptă.... eşti o particulă sau o parte extrem de importantă din tot ceea ce înseamnă continuitate, înţelepciune şi graţie în faţa vremurilor dificile, nestructurate şi nescrise.

Fii relaxat şi flexibil, blând şi elastic, ferm şi de neclintit în virtutea propriului Sine.
Drumul e deschis, paşii şi tălpile tale îl compun din nou, pentru tine nou, pentru noi....bine ai venit, continuă!

vineri, 21 martie 2014

Îmi plac chipurile



Îmi plac chipurile... întâlnirea cu ele este unul dintre aspectele privilegiate ale traducerii profesiei în viaţă ori invers. Povestea nerostită a vieţii se citeşte în trăsăturile conturate de-a lungul experienţelor trăite.

duminică, 8 septembrie 2013

Scenariul de viată



  Afirmaţia potrivit căreia vieţile noastre se desfăşoară în conformitate cu un plan nu este una surprinzătoare. Într-o măsură mai mare sau mai mică, acceptată sau contrazisă, această idee a avut parte de susţinere de-a lungul secolelor de căutare a cunoaşterii destinului uman, din diferite domenii: filosofic, religios, psihologic, spiritual, biologic, social. Din fiecare domeniu au fost extrase mijloacele specifice pentru a argumenta existenţa unui plan de viaţă, între graniţele căruia fiinţa umană tipică îşi desfăşoară existenţa, limitată de caracteristicile planului individual şi colectiv, dar în acelaşi timp capabilă de lărgirea şi chiar desfiinţarea acestor limite.

duminică, 12 mai 2013

Relaţia mea, a ta, a noastră



Relaţiile pe care le stabilim cu cei din jurul nostru reprezintă un bun instrument de evaluare a ceea ce suntem la un moment dat. La o analiză atentă şi sinceră, putem observa cum relaţia este creată după chipul şi asemănarea noastră. Ceea ce ne place sau ne deranjează la noi se materializează cu precizie în viaţa de cuplu. Nu, relaţia în sine nu este nereuşită sau disfuncţională şi nici persoana nu este nepotrivită... noi, participanţii la ea, suntem aceia care avem nevoie să ne cunoaştem mai bine gândurile, dorinţele, umbrele şi să ne asumăm proprietatea asupra lor.